Ce sunt culorile?
Culorile ne ajută să percepem lumea din jurul nostru, însă obiectele nu dețin culori proprii. Culorile sunt doar percepţia ochiului asupra uneia sau mai multor lungimi de undă ale luminii. De aceea, nu putem vorbi despre culoare fără să vorbim despre lumină.
Lumina si culoare
Lumina albă, care vine de la Soare, este de fapt alcătuită din toate culorile în egală măsură. Dacă folosiți o prismă pentru a refracta o rază de lumină, veți vedea separarea acesteia in fascicule de lumina colorate diferit, alcătuind spectrul vizibil. Ordinea culorilor este descrisa de acronimul ROGVAIV – roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. La fel ca la curcubeu, culorile sunt aranjate în ordinea descrescătoare a lungimilor lor de undă. Astfel radiaţiile cu lungime mai mare de 770 nm poartă numele de infraroşii (IR), iar cele cu lungimi de undă sub 375 nm se numesc ultraviolete (UV), acestea nefiind percepute de ochiul uman. Se estimeaza însă că putem percepe până la 10 milioane de culori.
Cum percepe ochiul uman culorile?
Atunci când lumina cade pe un obiect acesta absoarbe anumite părţi ale spectrului, iar restul este reflectat – determinând culoarea pe care o vedem. Lumina care se reflectă de pe un obiect ajunge în ochiul uman mai întâi prin cornee, primul strat al ochiului. Corneea deviază lumina spre pupilă, care controlează cantitatea de lumină care ajunge la cristalin. Apoi, cristalinul concentrează lumina pe retină, stratul de celule nervoase aflat la polul posterior al ochiului.
În retină există două tipuri diferite de celule care detectează și răspund la lumină, denumite după forma lor: conuri si bastonașe. Aceste celule sensibile la lumină se numesc fotoreceptori și conțin pigmenți care sub acțiunea luminii se descompun, generându-se un impuls nervos care va fi condus la creier. Bastonașele sunt esențiale pentru vederea pe timp de noapte și în condiții de luminozitate scăzută. Conurile asigură vederea diurnă si percepția culorilor și se împart în trei tipuri, fiecare sensibil la o anumită lungime de undă a luminii (deci la o culoare): roșu pentru lungimi de undă mari, verde pentru lungimi de undă medii, albastru pentru lungimi de undă scurte. Vederea colorată normală folosește toate cele trei tipuri de conuri și se numește vedere tricromatică.
În timpul zilei, lumina reflectată de o lămâie activează atât conurile roșii, cât și pe cele verzi. Conurile trimit apoi un semnal de-a lungul nervului optic către cortexul vizual al creierului. Creierul procesează numărul de conuri care au fost activate și puterea semnalului lor. După ce impulsurile nervoase sunt procesate, vedeți o culoare – în acest caz, galben. În cazul în care conurile percep toate lungimile de undă în mod simultan, atunci rezultă nonculoarea alb. Într-un mediu mai întunecat, lumina reflectată de lămâie ar stimula doar bastonașele deci nu veți vedea colorat, ci doar nuanțe de gri.
Astfel, culoarea este de fapt o percepție mentală – vedem colorat datorită modului în care analizatorul vizual uman este construit. Culoarea este așadar un efect special adăugat mediului înconjurător de creierul nostru cu ajutorul unei echipe de trei detectori speciali de culoare aflați in retină.
Dr. Andreea Mihaela Croitoru, medic oftalmolog