Ochiul este organul de simţ care aduce cel mai mare aport de informaţii şi totodată cel care crează conexiunea strânsă dintre real şi imaginar. Provocările la care este supus zi de zi sunt reprezentate atât de formarea unei imagini focalizate pe retină pentru a ne provoca satisfacţia unei vederi clare cât şi menţinerea propriei stări de “sănătate” şi a bunei funcţionări a acestuia prin mijloace pe care noi le considerăm a fi parte din normal.
Pornind de la nivelul regiunii peri-oculare şi apropiindu-ne intim de ochi întâlnim o serie de “scuturi” ce protejează ochiul şi asigură buna funcţionare a acestuia, după cum urmează:
- Sprâncenele şi genele: fac parte din setul de “accesorii” care ne definesc şi care totodată formează un filtru permanent, pasiv, cu rol în reţinerea particulelor străine (transpiratie, praf, corpi străini).
- Pleoapele: formează o barieră activă împotriva factorilor de mediu prin mişcările repetate de închidere-deschidere, mişcări ce asigura totodată uniformizarea filmului lacrimal pe suprafaţa ochiului. O sumedenie de factori iritativi pot provoca creşterea frecvenţei clipitului precum curenţii de aer, frigul, corpii straini corneeni/conjunctivali. Totodată pleoapele permit reglarea cantităţii de lumină ce pătrunde în ochi, îngustarea fantei palpebrale fiind o modalitate de protecţie în cazul expunerii la stimuli luminoşi foarte puternici.
- Filmul lacrimal: menţionat şi la subpunctul anterior, este o pelicula fină produsă constant de către glandele regiunii oculare. Ȋn compoziţia sa se regăseşte o componenta mucoproteică (cu rol in aderarea filmului lacrimal la suprafaţa oculară), o componentă apoasă (cu rol în menţinerea stării de hidratare, a transparenţei corneene si nutriţiei celulelor) şi o componentă lipidică (aflată catre experior, cu rol în încetinirea evaporării). Aceste 3 straturi suprapuse formează banala “lacrimă” care pe lângă funcţiile menţionate anterior are şi rol în menţinerea patogenilor la distanţă prin intermediul lizozimului (enzimă ce stopează dezvoltarea bacteriilor).
Aşadar, putem veni în ajutor prin înţelegerea mijloacelor de care ochiul dispune pentru a se adapta la diferitele condiţii de mediu şi prin compensarea activă a mecanismelor care pot fi depăşite în anumite circumstanţe. Fie că vorbim de modalităţi conservative sau măsuri terapeutice, sănătatea ochilor rămâne principalul obiectiv.
George-Emilian Ivanciu, Medic oftalmolog