La naștere, sistemul vizual al bebelușilor nu este dezvoltat complet. Au o vedere încețoșată, nu disting detaliile. Ei trebuie să învețe singuri încă din primele zile cum să privească, cum să își folosească simultan ambii ochi pentru a descoperi lumea frumoasă ce îi înconjoară.
Ce văd bebelușii în prima lună de viață?
În primele 2 luni de la naștere are loc adaptarea la lumină și începerea concentrării. Bebelușii, la naștere, au o sensibilitate ridicată la lumină puternică, de aceea părinții văd pupilele lor foarte mici. În primele zile de la naștere, cei mici percep doar umbre și lumini. Pe măsură ce retina lor se dezvoltă, încep să vadă culorile și obiectele mari la 20-30 cm distanță. Ei pot urmări aceste obiecte doar pe orizontal. În prima săptămână de viață, bebelușii nu disting detaliile, dar au abilitatea de a percepe culorile (alb, gri și negru). După primele 7 de zile de viață, pot vedea obiectele de culoare verde, roșu, galben și portocaliu. Abilitatea de a distinge culorile se dezvoltă rapid.
Tot în prima lună de viață, nou-născuții reușesc să aibă contact vizual cu părinții lor. Cei mici nu au o coordonare în mișcările oculare, de aceea o să observați că își mișcă ochii împreună cu capul sau o să vedeți că au ochii încrucișați. Este ceva normal, în majoritatea cazurilor, și se vor corecta singuri.
Pot bebelușii să vadă obiectele din a doua lună de viață?
Între luna a doua și a patra, bebelușii își dezvoltă capacitatea de a focaliza și de a urmări obiectele în mișcare. Din a doua lună de viață, coordonarea în mișcările vizuale se îmbunătățește. Încep să aibă contact vizual și să distingă trăsăturile feței. Reușesc sa își miște privirea de la un obiect la altul fără să mai întoarcă capul. Sunt capabili să vadă vertical și circular, să atingă obiectele apropiate și să își analizeze mânuțele. Între lunile a doua și a patra, acuitatea vizuală devine din ce în ce mai bună, astfel pot focaliza obiectele cu ambii ochi. În această etapă, se dezvoltă și vederea centrală, comparativ cu prima lor lună, când aveau capacitatea de a vedea doar în periferie.
Din luna a treia, se îmbunătățește și percepția în spațiu, astfel pot să aprecieze dacă un obiect este aproape sau la distanță și reușesc să atingă obiectele apropiate din jurul lor.
Când reușesc cei mici să recunoască chipurile părinților și să vadă o imagine clară?
În jurul vârstei de 5 luni începe să se dezvolte percepția adâncimii, astfel că bebelușii au capacitatea de a vedea obiectele la distanță. Abilitatea de a vedea tridimensional se îmbunătățește. De la 5 luni pot să apuce obiectele mai bine, reușesc să schimbe fixația. Ajung să distingă culorile, dar nu la fel de bine precum un adult. Pentru părinți este un moment emoționant deoarece este luna în care cei mici pot să recunoască fețele părinților și a celor din jurul lor, având o expresie zâmbitoare atunci când îi văd.
De la vârsta de 8 luni, bebelușii încep să se târască, ceea ce le îmbunătățește considerabil coordonarea mână-ochi. La 10 luni, ei pot să aproximeze distanța suficient de bine, astfel încât pot să apuce cu mânuțele obiectele din jur.
Între lunile 9-12, este momentul când micuții încep să se ridice și să meargă. Pot să privească prin ferestre și să vadă o imagine. Aceasta este și etapa în care ochii lor capătă culoarea permanentă.
Cum pot ajuta părinții la dezvoltarea vederii bebelușului?
Sistemul vizual se dezvoltă continuu în primul an de viață, de la culori și contururi până la imagini clare. Interacțiunile vizuale cu bebelușul trebuie să fie cât mai blânde și progresive, adaptate capacităților sale. Pentru o dezvoltare vizuală optimă, jocurile precum urmărirea unui obiect colorat care se mișcă lent sunt benefice. Perioadele de odihnă trebuie alternate cu aceste activități pentru a evita suprastimularea sistemului vizual. Lumina din camera celui mic trebuie să fie moderată. Trebuie să existe o tranziție graduală între diferite niveluri de luminozitate, deoarece ajută bebelușul să își dezvolte capacitatea de adaptare vizuală.