La naștere, vederea nu este complet dezvoltată. Trecem printr-un proces de învățare pentru a percepe lumea înconjurătoare, la care participă ochii și creierul. Dacă legătura dintre cele două nu este una corectă și/sau completă, vederea poate avea de suferit.
Este esențială evaluarea oftalmologică a copilului încă din primele luni de viață, screeningul fiind recomandat tuturor bebelușilor sănătoși în jurul vârstei de 6 luni. Excepția de la această regulă o fac bebelușii prematuri sau cei cu istoric familial de patologii oculare/genetice, unde prima evaluare va trebui programată la 4 săptămâni de la naștere.
Dacă însă bebelușul dumneavoastră prezintă următoarele semne, ar trebui să discutați cât mai curând cu un medic specialist:
- Bebelușul are pleoapele “căzute”; dacă acestea acoperă zona centrală, adică pupila, vederea nu se va dezvolta corespunzător
- Ochii bebelușului par să fie foarte mari, “ca de păpușă” și ieșiți din orbite (amândoi ochii sau doar unul); aceasta poartă denumirea de buftalmie și apare cel mai frecvent ca manifestare a glaucomului congenital
- Ochii bebelușului nu sunt aliniați, unul sau ambii având o poziție mai internă/externă, intermitent sau permanent. Strabismul poate fi fiziologic până la vârsta de 6 luni și de regulă poziția globului ocular deviat este înspre înafară, adică divergent. Persistența după această vârstă a poziției anormale a ochilor ar trebui investigată de către specialist
- Ochii copilului au mișcări repetitive necontrolate; nistagmusul apare deseori în prezența unor patologii complexe, oculare sau sistemice și de aceea este necesară stabilirea unui diagnostic corect
- Ochii bebelușului lăcrimează foarte mult și/sau apar secreții purulente; există o cale denumită canal nazolacrimal (CNL) care ajută la drenarea secreției lacrimale. Aceasta poate fi incomplet deschisă la naștere, ceea ce favorizează acumularea și suprainfectarea lacrimilor. Bineînțeles, secrețiile patologice pot fi manifestare a unei infecții fără legătură cu acest CNL și trebuie tratate ca atare.
- Ochii bebelușului se înroșesc frecvent; ochiul roșu poate fi manifestare a diferitelor patologii oculare. Doar o evaluare de către un medic specialist poate pune diagnosticul corect
- Observați că ochiul este “albicios”. Patologii ale corneei, cristalinului sau chiar ale retinei pot determina acest aspect. Este esențial diagnosticul corect și precoce al acestora
- Bebelușul este foarte sensibil la lumină; acest lucru este normal în primele 2 luni de viață. Persistentă fotosensibilității poate fi semn al glaucomului congenital
- Bebelușul ține capul înclinat; uneori, torticolisul poate fi secundar ocular, datorat faptului că ochii nu reușesc să privească în direcția dorită
- Bebelușul se împiedică des; acest lucru va fi observat după perioada fiziologică de dobândire a achizițiilor de tipul mersului în patrupedie sau în picioare. Observați dacă copilul continuă să aibe un mers nesigur și se lovește frecvent de lucrurile din jur
- Bebelușul are tendința de a duce mâinile la ochi frecvent, fără a-i fi somn; este posibil ca aceasta să fie o manifestare datorată vederii neclare/ senzației de corp străin/ senzației de mâncărime/ durere
- Bebelușul pare că nu răspunde la stimulii vizuali; atenție însă la momentul la care evaluați bebelușul! La naștere, percepem lucruri foarte apropiate de ochi, aflate la o distanță de maximum 25 de cm. Aproximativ la vârsta de 3 luni bebelușul reușește să fixeze obiectele cu privirea, coordonându-și mișcările ochilor
Acestea sunt câteva exemple ale manifestărilor oculare care ar trebui să vă trimită cât mai repede la medicul oftalmolog, dar dacă aveți orice alte nelămuriri/suspiciuni, adresați-vă medicului specialist!
Dacă sunteți părinte, ați mers cu copilul la medic pentru primul screening oftalmologic?