Manifestări oculare în scleroza multiplă

Medicul oftalmolog contribuie activ în managementul multidisciplinar al sclerozei multiple prin tratarea afecțiunilor oculare cauzate de această patologie și tratarea efectelor secundare vizuale specifice tratamentului, rezultând creșterea calității vieții pacienților.¹ După afectarea aparatului locomotor, afectarea sistemului vizual reprezintă a doua cauză de scădere a calității vieții pacienților.^1,2 

Cea mai frecventa manifestare oculară în scleroza multiplă este nevrita optică. Alte manifestări oculare care pot fi întâlnite sunt neuropatia optică cronică, uveita, defectele vizuale retrochiasmatice, fenomenul Pulfrich, fenomenul Uhthoff, disfuncțiile de motilitate oculară, oftalmoplegia internucleară, nistagmusul și efectele secundare oculare cauzate de medicamentele utilizate în scleroza multiplă. Pacienții pot manifesta și alte patologii oculare în proporție de 20%, cum ar fi erori de refracție, prezbiopie, cataractă și glaucom, care nu trebuie asociate cu boala de bază.³

Nevrita optică este prima manifestare clinică la 25% dintre pacienți și apare în decursul bolii la aproximativ 70% dintre pacienți, mai ales în forma clinică de scleroză multiplă recurent-remisivă.⁴ 

Nevrita optică este tipic unilaterală, cu debut subacut, se manifestă prin vedere în ceață, ce se agravează în decurs de ore-zile, punctul maxim al severității fiind la aproximativ 2 săptămâni, și se poate asocia cu dureri perioculare.^4,5 Discromatopsia apare precoce: în faza acută sunt mai frecvente defectele de tip albastru-galben, iar la 6 luni sunt mai frecvente defectele de tip roșu-verde, însă tipul defectelor nu se asociază cu severitatea afectării vizuale.^4,6,7 Durerile perioculare sunt de obicei ușoare, se exacerbează în timpul mișcărilor oculare, pot preceda sau pot fi concomitente cu debutul afectării vizuale și se remit în câteva zile.⁴ 

Semnele clinice precoce sunt reprezentate de reducerea acuității vizuale, scăderea sensibilității la contrast și prezența defectului pupilar aferent relativ.⁴ Nevrita optică retrobulbară este caracteristică pentru scleroza multiplă și prezintă un disc optic normal, dar uneori papila nervului optic poate fi edemațiată.^4,5 Defectele de câmp vizual pot fi difuze sau focale, altitudinale, arcuate, centrale sau centrocecale.^4,8 

Recuperarea inițială este rapidă în primele săptămâni, iar ulterior este lentă până la 12 luni, rezultând o recuperare vizuală bună pentru mai mult de 90% dintre pacienți (acuitate vizuală mai mare de 20/40).^9,10 Deși recuperarea este de obicei bună, frecvent se dezvoltă o paloare în partea temporală a discului optic și persistă deficite care includ acuitatea vizuală, sensibilitatea la contrast, vederea culorilor, vederea stereoscopică, reacția pupilară, câmpul vizual și potențialele evocate vizuale.^4,11

Trebuie specificat că există un număr mare de tratamente noi în scleroza multiplă pentru care nu există o experiență semnificativă.¹ Astfel, prin colaborarea între medicul oftalmolog și pacienți pot fi recunoscute potenţialele efecte secundare care pot apărea pe termen scurt și lung.¹ Pacientul bine informat este capabil să recunoască mai ușor apariția unor noi simptome și poate tolera mai bine simptomele ușoare.¹

Dr. Mihai Bostan, medic oftalmolog

Bibliografie

1. Alcubierre R, Sánchez-Dalmau BF, Muñoz S. Multiple sclerosis in ophthalmology: beyond optic neuritis. Med Clin (Barc). 2020;155(2):70-76. doi:10.1016/j.medcli.2020.02.009
2. Heesen C, Böhm J, Reich C, Kasper J, Goebel M, Gold SM. Patient perception of bodily functions in multiple sclerosis: Gait and visual function are the most valuable. Mult Scler. 2008;14(7). doi:10.1177/1352458508088916
3. Polman CH, Uitdehaag BNJ, Klok AM. Ocular comorbidity in multiple sclerosis [15]. Lancet. 2003;361(9364). doi:10.1016/S0140-6736(03)12945-5
4. Toosy AT, Mason DF, Miller DH. Optic neuritis. Lancet Neurol. 2014;13(1):83-99. doi:10.1016/S1474-4422(13)70259-X
5. Beck RW, Sellers BJ, Cleary PA, et al. The Clinical Profile of Optic Neuritis: Experience of the Optic Neuritis Treatment Trial. Arch Ophthalmol. 1991;109(12). doi:10.1001/archopht.1991.01080120057025
6. Schneck ME, Haegerstrom-Portnoy G. Color vision defect type and spatial vision in the optic neuritis treatment trial. Investig Ophthalmol Vis Sci. 1997;38(11).
7. Katz B. The dyschromatopsia of optic neuritis: A descriptive analysis of data from the optic neuritis treatment trial. In: Transactions of the American Ophthalmological Society. Vol 93. ; 1995.
8. Keltner JL, Johnson CA, Spurr JO, Beck RW. Baseline Visual Field Profile of Optic Neuritis: The Experience of the Optic Neuritis Treatment Trial. Arch Ophthalmol. 1993;111(2). doi:10.1001/archopht.1993.01090020085029
9. Beck RW, Cleary PA, Backlund J yu C. The Course of Visual Recovery after Optic Neuritis: Experience of the Optic Neuritis Treatment Trial. Ophthalmology. 1994;101(11). doi:10.1016/S0161-6420(94)31103-1
10. Beck RW, Cleary PA. Optic Neuritis Treatment Trial: One-Year Follow-up Results. Arch Ophthalmol. 1993;111(6). doi:10.1001/archopht.1993.01090060061023
11. Beck RW. Optic Neuritis. In: Miller NR, Newman NJ. Walsh and Hoyt’s Clinical Neuro-Ophthalmology, 5th Edn. Baltimore: Williams and Wilkins.; 1998.