Hipermetropia nu este o boală, ci este un viciu de refracție care se caracterizează printr-un ax antero-posterior al globului ocular mai mic decât normal. Astfel, imaginea se formează în spatele retinei, ceea ce face ca vederea să devină încețoșată.
În funcție de valoarea dioptriilor, hipermetropia poate să fie de trei tipuri:
– hipermetropie mică (dioptrie până în +3)
– hipermetropie medie (dioptrie între +3 și +6)
– hipermetropie mare (dioptrie mai mare de +6)
Principalul simptom al hipermetropiei este vederea încețoșată la distanță, dar și la aproape (scris, citit).
Pot de asemenea să apară:
– cefalee frecventă (durere de cap) manifestată mai ales după activități în zona de aproape,
– durere și oboseală oculară
– vedere încețoșată în spații întunecate sau pe timpul nopții
– dificultate în a menține rândul atunci când citește sau tendința de a citi același rând de mai multe ori.
Hipermetropia se poate asocia cu astigmatism, acest viciu de refracție fiind tradus prin faptul că imaginea unui punct pe retina nu este un punct, ci o pată, ceea ce va duce la o neclaritate mai accentuată a imaginii.
Există o serie de complicații care pot să apară la pacienții cu hipermetropie:
– strabism convergent (devierea ochiului spre nas) dacă dioptriile sunt mari și nu se corectează la timp cu ochelari
– ambliopie (vedere scăzută la un ochi normal din punct de vedere anatomic și care apare secundar diferenței de calitate a imaginii transmise de cei doi ochi la creier. Mai exact, aria vizuală din creier care primește imaginea de calitate scăzută de la un ochi cu dioptrie mare, nu se dezvoltă.
– glaucom prin închiderea unghiului
Majoritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesită tratament, ci doar corecție optică cu ochelari sau lentile de contact.
Ochelarii de vedere și lentilele de contact constituie primele opțiuni de corecție optică și sunt prescrise în funcție de necesitățile și caracteristicile fiziologice ale fiecărui pacient în parte.
Corecția optică a hipermetropiei implică purtarea de lentile sferice notate cu semnul +(plus). O altă metodă de corectare o constituie chirurgia refractivă (chirurgia corneană cu LASER sau chirurgia cristalinului – schimbarea cristalinului cu unul artificial multifocal).
Există o serie de avantaje și dezavantaje ale mijloacelor terapeutice:
– ochelarii reprezintă cea mai simplă și mai sigură metodă de corecție; dar se pot rupe sau se sparg cu ușurință
– lentilele de contact produc o corecție predictibilă, dar cresc riscul de apariție a leziunilor corneene și de infecții corneene.
– procedeele chirurgicale, ca orice intervenție chirurgicală, au un risc crescut de infecții.
Terapia indicată pentru corecția hipermetropiei depinde de mai mulți factori. Sunt anumite profesii care nu sunt compatibile cu anumite procedee, de exemplu, profesiile de pilot de avion.
Anumite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicală, de exemplu, bolile care determină scăderea imunității sau anumite medicamente care încetinesc procesul de vindecare în urma chirurgiei. Anumite boli ca diabetul zaharat sau stări fiziologice ca sarcina pot determina modificări ale vederii (instabilitate a refracției).
Hipermetropia nu poate fi prevenită. Controalele oftalmologice periodice pot rezolva, însă, problema, identificând și rezolvând, prin corecții, viciul de refracție și eventualele probleme asociate. Cel puțin în cazul copiilor, identificarea timpurie a hipermetropiei poate preveni problemele mai grave (ambliopia, strabismul).
Dr. Borcan Iulia Adina – medic specialist oftalmologie