Dermatita sau eczema palpebrală de contact, din punct de vedere epidemiologic este una din cele mai frecvente afecțiuni palpebrale (20-30% din totalul acestora). Reprezintă o afecțiune cutanată de tip inflamator.
Termenul de dermatită definește inflamația dermului. DÉRMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma). Se caracterizează prin apariția unor leziuni polimorfe imprecis delimitate, succesive (eritem- roșeață, edem- umflatură, papilă, veziculă, scuamă) însoțite de prurit. Cuvântul “eczemă” vine de la grecescul “ekzein” care înseamnă “opărit”, foarte sugestiv pentru caracterul clinic al leziunilor ce apar în cadrul bolii.
Sub titlul general de “eczema pleoapelor” sunt cuprinse o serie de afecțiuni palpebrale, clasificate în 3 mari categorii:
1. Dermatita atopică – constituțională
Afectează mai mult copiii și adolescenții, mai rar adulții și se manifestă în special la cei alergici la anumite elemente din mediu (polenul, căldura, lumina, etc.). Apare la contactul cu diferiți agenți infecțioși (streptococ, stafilococ, fungi, bacil Koch) sau la cei cu predispoziție genetică la atopie. Afecțiunea poate fi asociată și cu o alergie alimentară sau cu astmul bronșic.
2. Eczemele de etiologie complexă
Eczema seboreică, eczema dermoepidermică, eczema microbiană, eczema varicoasă, eczema alimentară, eczema asociată cu anumite maladii genetice.
3. Eczema de contact
Se declanșează dupa expunerea pielii la anumite substanțe (medicamente, coloranți sintetici, cosmetice, detergenți, topice locale, etc.)
Dermatita de contact este o patologie care se întâlnește frecvent la pacienții de toate vârstele. Aceasta este determinată de:
Produse cosmetice – prin mecanism alergen (daca organismul a fost sensibilizat în prealabil la acel alergen) sau mai frecvent prin mecanism iritativ (evaporarea componentelor volatile și substanțe precum propilenglicolii, emulsificatorii sau conservanții). Eczema palpebrală de contact poate fi declanșată de cosmetice :
- aplicate direct la nivelul ochiului – rimel, creion dermatograf, crema, fard de pleoape, genele false (prin adezivii folosiți – induc uneori reacții de hipersensibilitate), pensetele și ondulatoarele de gene (frecvent placate cu nichel, pot determina reacții la pacienții sensibilizați)
- cu aplicare la distanță – vopseaua de păr, șampoane, soluția pentru ondulația tip “permanent”, lacurile de unghii (conțin rășini sensibilizante și acrilați, folosiți și la aplicarea unghiilor artificiale). O mențiune specială o merită „dermatita lacului de unghii”, care este o dermatita ectopică; simptomele și semnele nu apar la nivelul patului unghial sau periunghial, ci în zone ale corpului care vin în contact cu unghiile: pleoape, față, gât, determinând confuzii de diagnostic.
Conservanții utilizați pentru curățarea lentilelor de contact (thimerosal) sunt iritanți potențiali ai ochiului. De aceea, la orice semn de înroșire a ochiului, umflare a pleoapelor, purtătorii de lentile de contact trebuie să renunțe la lentile și să se prezinte la medicul oftalmolog.
Medicamentele cu aplicare locală sunt o altă cauză a dermatitei, în special medicația pentru glaucom, unguentele care conțin neomicină sulfat, bacitracină sau anestezice. Unii pacienți, tratați inițial pentru conjunctivite, sunt victime apoi ale dermatitei/conjunctivitei medicamentoase.
Conservanții folosiți la stabilizarea soluțiilor de uz oftalmologic (clorura de benzalkonium, thimerosal) provoacă deseori această dermatită. De aceea la pacienții cu glaucom, ce utilizează picături permenent, toată viața, este de preferat medicația fără conservanți, monodoza.
Lista produselor care pot declanșa dermatita palpebrală mai conține:
- rame de ochelari (ce conțin nichel)
- servețele de față
- plante, în special din genul Rhus (iedera otrăvitoare)
- insecticide
- produse de îngrijire casnică
- chimice volatile ocupaționale – bijutierii, în atelierele de cizmarie
- fosforul din chibrituri
- perii de animale
O atenție deosebită trebuie avută la utilizarea produselor de curățenie casnică (soluții de geamuri, produse pe bază de clor) care prin pulverizare ajung în contact direct cu fața, ochii, pleoapele.
Eczema de contact prezintă doua forme clinice de boală:
- o formă iritativă (ortoergică) – este dată de concentrația, cantitatea sau temperatura agentului declanșator (de exemplu exces de caldură)
- o forma alergică – apare în urma contactului cu substanța alergizantă, indiferent de cantitatea sau concentrația acesteia
Indiferent de mecanismul de producere, iritativ sau alergic, manifestările clinice sunt aceleași, constând în înțepături, usturimi, jenă, senzație de “pleoape grele”. Regiunea palpebrală afectată este eritematoasă și edematiată, fanta palpebrală se îngustează. Aspectul de “tumefiere”, inestetic sperie pacientul.
Boala se manifestă sub forma unei eczeme uscate, tegumetul pleoapelor este intens congestionat, subțire și uscat. De asemenea, pielea de la acest nivel se descuamează ușor și va fi acoperită de o patură fină de scuame furfuracee.
În general, dermatita pleoapelor apare ca o placă eritematoasă, adesea solzoasă, uneori cruste, pe pleoapele superioare sau inferioare sau ambele, unilateral sau bilateral.
Conjunctiva palpebrală și bulbară sunt de obicei cruțate, dar pot apărea ușor eritematoase ca reacție la inflamația din jur.
Implicarea pleoapei superioare este mai mult asociată cu alergenii din aer (de ex. vopsea de păr) în timp ce dermatita pleoapei inferioare este mai frecvent asociată cu dermatita de contact indusă de picăturile oculare.
Evoluția bolii este de obicei autolimitată, rareori apar complicații de tipul unei keratite sau keratoconjunctivite.
Medıcul oftalmolog pune diagnosticul în urma excluderii altor afecțiuni oculare mai grave.
Tratamentul eczemei de contact presupune în primul rând evicția (îndepărtarea) agentului cauzator cât mai repede posibil.
Tratamentul medicamentos este prescris de medicul oftalmolog în cadrul unei consultații. De cele mai multe ori presupune o medicație topică (unguent oftalmic ce conține cortizon, colir antialergic) și generală (antihistaminice orale).
Prevenția constă în evitarea agentului declanșator al reacției palpebrale, utilizarea produselor fără conservanți (“primum non nocere”) în tratamentele cronice locale pe cât posibil (de exemplu la pacienții cu glaucom).
Dr. Laura Țuru, Medic Primar Oftalmolog