Ca să vedem… De fapt deschidem pleoapele… ridicăm pleoapa superioară, precum o cortină să putem vedea spectacolul lumii…
Pleoapele sunt pliuri musculo-tegumentare care limitează, prin marginile lor libere, fanta palpebrală. Ele apără bulbul ocular și, prin mișcările lor, îi umezesc suprafața, împrăștiind secreția glandei lacrimale.
Deschiderea și închiderea pleoapelor nu este o simplă mișcare de ridicare și coborâre, ci o mișcare de ștergere, orientată medical și mai puternică la pleoapa inferioară; această mișcare este posibilă datorită structurii pleoapelor. Fiecare pleoapă prezintă o parte oculară sau tarsală, convexă mergând până la marginea liberă și o parte orbitară, care răspunde țesutului adipos al orbitei. Marginea liberă prezintă o parte anterioară pe care se află cilii, genele și o parte posterioară ce prezintă 20-30 de orificii ale glandelor lui Meibomius.
Pleoapele (superioară și inferioară) sunt anexe ale analizatorului vizual. Aceste “anexe“ sunt extrem de importante, intervin în mecanismul clipitului. Clipitul din ochi este o activitate fiziologică normală. O persoană obişnuită clipeşte în medie de 10-20 ori în decursul unui singur minut. Spre deosebire de adulţi, copiii clipesc doar de 1-2 ori pe minut. Durata normală a unui clipit este între 100 – 400 millisecunde. Se cunosc trei tipuri de clipit:
- Spontan – de fiecare dată când clipim, fără să conștientizăm acest lucru, cu scopul de lubrifiere și curățare a ochiului;
- Reflex – atunci când încercăm să ne protejăm ochii de obiecte care vin spre noi sau de sunete puternice neașteptate, reprezintă un mecanism de protectie al ochiului
- Voluntar – atunci când clipim conștient, cu scopul de a ne odihni ochii uscați și obosiți, durează mai mult decât cel reflex
Clipitul este o mişcare semi-automată de deschidere şi închidere a pleoapelor ochiului. Este o funcţiune esenţială pentru sănătatea ochilor, fiind necesară pentru protecția globului ocular, răspândirea secreţiei lacrimale peste globul ocular şi de înlăturare a iritanţilor de pe suprafața oculară.
Mai mult decât atât, nimeni nu pare să observe că lumea sa înconjurătoare se scufundă în întuneric de fiecare dată când ochii se închid în timpul clipitului. Cercetătorii au descoperit cu surprindere că creierul uman s-a adaptat pentru a ignora total întunericul momentan care apare când clipim. De fapt, actul clipitului, opreşte pe moment activitatea în câteva dintre regiunile creierului, ce sunt responsabile de schimbările din lumea care ne înconjoară. Prin urmare percepem lumea înconjurătoare ca fiind continuă în ciuda clipitului din ochi. Clipitul normal al ochilor poate fi afectat de anumite situații și afecțiuni oculare sau generale.
Când scade rata clipitului?
Rata clipitului poate să scadă în situaţii care duc la coborârea sub limita normală a producţiei de dopamină din organism (spre exemplu în maladia Parkinson). De asemenea, clipitul scade când avem de fixat imaginea, de exemplu la citit. Atunci când încearcă să asimileze informație și se concentrează, oamenii clipesc mai rar. Un studiu al Universității Washington, din St. Louis arată că în prima dezbatere din cursa pentru presedinție din 2004, Geroge W. Bush a clipit foarte rapid, în timp ce oponentul său, John Keryy, a facut-o mult mai rar, cel din urmă câștigând. Totuși, în cele din urmă, tot Bush a ajuns președinte. Privitul la calculator îndelung scade rata clipitului, scade lubrifierea suprafeței oculare. Totodată crește evaporarea lacrimilor de pe suprafața oculară. Astfel apare uscăciunea oculară ce se manifestă prin usturimi, jenă, disconfort.
Când clipim mai des?
- Clipit spontan adesea, numit blefarospasm (blepharo-pleoapa în greacă). Blefarospasm esențial este o boală rară (1 caz la 20.000 persoane), fiind deseori confundat inițial cu alergii sau sindrom de ochi uscat. De obicei apare la persoane de peste 56 de ani, vârsta medie, la mai mult de 2 treimi din pacienți, fiind mai mare de 60 de ani. Femeile mult mai frecvent afectate, raportul femei/ barbați fiind de 1,8 la 1.
- În cazul afecțiunilor inflamatorii ale ochiului (blefarite, conjunctivite)
- În cazul sindromului de ochi uscat pentru a lubrefia suprafața oculară
- Când avem vicii de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism) mai ales la copii, reprezintă frecvent un motiv de prezentare la medic
Aproape toate creaturile clipesc
Șerpii și alte câteva animale fără pleoape nu clipesc, însă toate celelalte specii de animale clipesc. Există unele viețuitoare care clipesc cu câte un ochi, pe rând, maimuțele sudaneze clipesc aproape în continuu, rațele atunci când stranută, iar caprele la un interval de 30-60 de secunde.
Clipitul este un gest atât de firesc și atât de involuntar, încât arareori îi dăm importanță. Cu toate acestea, clipim ca adulți de 15-20 de ori pe minut, adică de aproape 30.000 de ori pe zi.
Un nou studiu apărut de curând și realizat de o echipă de 12 cercetători de la Universitatea din Singapore susține faptul că procesul de clipire mai are un rol esențial: acela de a calibra vederea, deoarece prin clipit, creierul rearanjează ochii pentru a rămâne focalizați pe punctul în care privesc.
O funcție de clipit normală e asigurată de pleoape sănătoase, de aceea este necesară o igienă corectă a acestora și prezentarea la un consult oftalmologic când apare un disconfort ocular.
Dr. Laura Țuru, Medic Primar Oftalmolog