Culorile sunt o parte importantă din viața noastră. Ne ajută să memorăm obiecte, ne influențează alegerile și ne pot influența emoțional.
Vederea în culori este percepută de oameni în urma stimulării luminoase și a conexiunii dintre ochi și creier.
Lumina traversează ochiul ajungând pe retină. Fiecare structură a ochiului contribuie la realizarea simțului vederii. Atunci când lumina atinge un obiect, obiectul absoarbe o parte din lumină, iar o parte este reflectată. Lumina reflectată patrunde în ochiul uman prin cornee, traversează pupila, iar prin intermediul cristalinului este proiectată pe retină.
Retina este compusă din milioane de celule fotoreceptoare numite celule cu bastonaș și celule cu con, în funcție de forma și funcția acestora. Când aceste celule detectează lumina, ele transmit semnale catre cortexul cerebral prin intermediul nervului optic.
Ochiul uman conține aproximativ 6 miloane de celule cu con, iar cea mai mare parte din ele se află concentrate central retinian, în ceea ce numim fovea centralis, iar mult mai puține se regăsesc în periferie. Celulele cu con au in componența lor pigmenți, molecule responsabile de recepția luminii. Există trei tipuri de celule cu con, fiecare celulă cu con poate fi stimulată de mai mult de o singură culoare.
Raspunsul combinat al tuturor celulelor neuronale produce un semnal unic pentru fiecare culoare, astfel, diferite culori pot fi distinse prin capacitatea cortexului cerebral de a procesa numărul de conuri stimulate și intensitatea semnalului. Cercetătorii estimează că ochiul uman poate distinge aproximativ 10 milioane de culori diferite.
Într-un mediu întunecat, lumina slabă reflectată stimulează numai celulele cu bastonaș. Când doar aceste celule sunt stimulate, culorile nu mai sunt vizibile, ci doar nuanțe de gri. Aceasta este vederea de noapte. Ochiul uman conține aproximativ 110 milioane de celule cu bastonașe.
Anomalii ale vederii în culori
Deficiența de percepție a culorilor, denumită și cecitate cromatica/daltonism sau discromatopsie, este o afecțiune congenitală prezentă la aproximativ 1% dintre femei și 7% dintre bărbați. Fiecare persoană cu daltonism poate experimenta deficiențe de intensitate diferită, iar tipurile de patologie sunt multiple. Cel mai frecvent tip este daltonismul barbaților care nu pot distinge culorile verde și rosu. Există și o formă de daltonism complet, extrem de rară, în care o persoană vede doar în nuanțe de gri.
În prezent, cercetătorii desfășoară numeroase studii în vederea dezvoltării unei terapii pentru anomaliile de vedere.
Dr. Urse Bianca, medic oftalmolog