Nictalopia (cecitate nocturnă – greacă pentru “orbire de noapte”) sau popular “orbul găinilor” este o afecțiune din cauza căreia omul nu vede în întuneric, are dificultăți de a vedea seara.
Este cauza cea mai frecventă de pierdere a vederii până la orbire, determinată de factori genetici. De cele mai multe ori, boala debutează în copilărie, însă diferă de la un pacient la altul rapiditatea cu care aceasta evoluează.
Denumirea științifică este retinopatie pigmentară (retinită pigmentară).
Adică este o boală a retinei (membrană care acopera faţa internă a ochiului conţinând celulele ce permit captarea semnalului luminos). Fotoreceptorii sunt celulele din retină responsabile cu vederea. Aceștia absorb și transformă lumina în semnale electrice. Aceste semnale sunt trimise, la rândul lor, către alte celule ale retinei, apoi procesate la nivelul creierului și transformate în imaginile pe care le vedem. Sunt două categorii de fotoreceptori : celule cu conuri și celule cu bastonașe.
Retinopatia pigmentară se referă la migrarea și proliferarea celulelor epiteliale ale retinei pigmentare (RPE) sau macrofage care conțin pigment (melanină) în retina acestor pacienți, ceea ce explică termenul de “pigmentară”.
Simptomele acuzate de pacienți pot fi:
- Uneori pacienții au sensibilitate la lumină (fotofobie).
- Scăderea vederii, în special în condiții de seară sau noapte, deoarece celulele cu bastonaș sunt cele care ne permit să vedem în iluminare redusă.
- Afectarea vederii periferice – zona exterioară, periferică a retinei este acoperită de aglomerările pigmentare. Apare dificultatea de orientare prin îngustarea treptată a câmpului vizual, până la o vedere ca printr-un tub îngust în cazurile avansate, ca printr-un tunel.
- Cecitate, orbire în faza avansată a bolii.
- Adesea pacienții fac și cataractă. Operația de cataractă (schimbarea cristalinului) nu rezolvă și boala de retină!
Diagnosticul afecțiunii se pune de către medicul oftalmolog în cadrul unei consultații, la examenul fundului de ochi, pot fi văzute “depuneri pigmentare” retiniene de o formă specifică, începând din periferie și evoluând, în timp, spre centrul retinei (există și forme fără pigment, mult mai greu de diagnosticat). În faza avansată a bolii, tot la examenul fundului de ochi apare o decolorare a nervului optic și subțiere a vaselor sanguine retiniene.
Alte teste permit identificarea acestei afecțiuni oculare:
- Testarea câmpului vizual – aceasta determină cât de mult a fost alterată vederea de aceasta afecțiune a retinei.
- Electroretinograma – aceasta măsoară activitatea electrică la nivelul celulelor de tip fotoreceptor. Persoanele care suferă de această afecțiune au o activitate electrică scazută.
- Testarea genetică se poate face pentru depistarea genei asociate cu retinopatia pigmentară. Dacă există în familie cel puțin un caz de retinopatie pigmentară, screeningul este obligatoriu.
Distrofiile retiniene nu au tratament și nici nu poate fi oprită sau influențată evolutia lor. Sunt încercări de a obține încetinirea evoluției bolii cu doze mari de vitamina A per os, există multe cercetări în curs pentru această afecțiune genetică, ereditară gravă.
Dr. Laura Țuru, Medic Primar Oftalmolog