Sindromul de ochi uscat este strâns legat de vârstă, acesta apărând mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă. Pacienții vârstnici dezvoltă adesea cataracta legată de vârstă, caracterizată prin opacifierea cristalinului. Mulți dintre ei se prezintă pentru scăderea acuității vizuale secundare cataractei, însă nu își dau seama de prezența unui ochi uscat sau de altă afecțiune a suprafeței oculare.
Dacă aceste afecțiuni nu sunt detectate, ele pot distorsiona vederea și pot face ca pacienții să primească o lentilă intraoculară (IOL) greșită în timpul operației de cataractă, ceea ce poate duce la disconfort postoperator și vedere nesatisfăcătoare. Corneea, împreună cu filmul lacrimal, asigură două treimi din puterea optică a ochiului.
Ce este filmul lacrimal și din ce este alcătuit?
Filmul lacrimal este o structură foarte importantă, deoarece este interfața suprafeței oculare cu mediul înconjurător. Funcția sa este de a proteja, lubrifia suprafața oculară și de a forma o suprafață refractantă stabilă pentru o vedere bună. Grosimea filmului lacrimal precorneal ca fiind aproximativ 1,9 ± 0,9 μm folosind OCT cu rezoluție ultra-înaltă. Filmul lacrimal este alcătuit din trei straturi: mucină, componenta apoasă și lipide. Mucinele transmembranare formează stratul intern și sunt atașate la celulele epiteliale. Stratul mucinic este un strat neted, hidrofil produs de celulele conjunctivale Goblet, ce permite distribuirea uniformă a stratului apos. Mucinele se extind până la componentele apoase care conțin diferite peptide și proteine cu rol în protecția celulelor epiteliale. Aceasta cuprinde cea mai mare parte a volumului de film lacrimal și este asigurată de glanda lacrimală principală, glandele lacrimale accesorii Krause și Wolfring și, în cantitate minimă, de un transudat al vaselor conjunctivale și corneene. Stratul de lipide al filmului lacrimal este extern, având o grosime de aproximativ 42 nm și asigură rezistența la evaporare. Glandele Meibomiene reprezintă principalul furnizor al stratului lipidic. Perturbarea echilibrului filmului lacrimal poate fi unul dintre factorii principali în dezvoltarea bolii ochiului uscat.
Homeostazia suprafeței oculare este controlată de sistemul fiziologic și de inervația corneei. Corneea este cel mai dens inervat organ din corpul uman. Suprafața oculară este inervată de ramurile senzoriale ale nervului trigemen (nerv cranian V), respectiv ramura nazo-ciliară a nervului oftalmic și prin nervii ciliarii lungi. Nervii ciliari lungi și scurți formează plexul pericorneal la limbul corneei. O parte dintre fibre traversează limbul corneoscleral se distribuie în plexuri stromale și subepiteliale sub stratul Bowman, restul fibrelor se termină în epiteliul cornean, reprezentând terminații nervoase nemielinizante și care au rol de nociceptori (receptori de durere). Aceștia sunt sensibili la stimuli mecanici (ex. incizii corneene), chimici și termici.
Ce teste putem face pentru a diagnostica un ochi uscat?
Cel mai obișnuit mijloc de măsurare a producției de lacrimi este testul Schirmer, care poate fi de tip bazal sau reflex în funcție de utilizarea unei anestezii topice. Testul de secreție lacrimală bazală constă în utilizarea unui anestezic topic și a unei benzi de testare Schirmer care este plasată în partea inferioară-temporală a sacului conjunctival al ambilor ochi. Pacientul este rugat să își închidă ochii. Hârtie marcată de la 0 la 35mm. Un rezultat mai mic de 5 mm confirmă diagnosticul clinic de ochi uscat. Versiunea fără anestezie evaluează lăcrimarea reflexă trigeminală provocată de iritarea oculară de către hârtia de filtrat.
Testul pentru timpul de rupere a filmului lacrimal evaluează stabilitatea acestuia și constă în administrarea de fluoresceină, iar intervalul de timp este măsurat între ultima clipire și prima apariție a unui loc uscat în filmul lacrimal precornean. Un timp mai mic de 10 secunde indică instabilitatea filmului lacrimal.
Un alt test este testul de hiperosmolaritate. Acesta este relativ nedureros și rapid (câteva secunde) , creșterea osmolalității indicând prezența unor ochi uscați.
Cum poate fi influențată suprafața oculară în timpul operației de cataractă?
Chirurgia oftalmologică precum operația de cataractă poate cauza sau agrava simptomele existente în sindromul de ochi uscat. Factorii de risc precum medicația pre-anestezică, forma inciziei corneene și afectarea terminațiilor nervoase sclero-corneene, facoemulsificarea, expunerea la lumina microscopului, și medicațiile intra- și post-operatorii pot produce modificări la nivelul suprafeței oculare.
Pentru pacienții cu sindrom de ochi uscat preoperator, gestionarea suprafeței oculare înainte de intervenție trebuie luată în considerare (suplimente de lacrimi artificiale și unguente, precum și agenți antiinflamatori), de aceea este important sa îți întrebi medicul oftalmolog despre testarea sindromului de ochi uscat înainte de intervenția chirurgicală de cataractă. Simptomele tipice includ prurit, senzație de arsură sau de corp străin, uscăciune, fotofobie, oboseală oculară sau roșeață. Aceste simptome sunt în general nespecifice, pacienții descriind în mod obișnuit un tipar clasic de deficiență apoasă a filmului lacrimal cu progresie pe parcursul zilei sau în anumite condiții de mediu nefavorabile (ex. Utilizarea ecranelor, umiditate scăzută, temperaturi extreme). Epifora paradoxală este de obicei un rezultat al lăcrimatului reflex, prezent la acești pacienți.
Cum putem gestiona postoperator instabilitatea filmului lacrimal?
Ca prima linie de tratament, lacrimile artificiale suplimentează deficitul de lacrimi disponibile și reduce hiperosmolaritatea lacrimală. Pentru pacienții cu ochi uscați, preparatele fără conservanți sunt elementul principal al terapiei. Lacrimile artificiale sub formă de unguente au ca avantaj un control pe termen lung al simptomelor pe parcursul nopții, ele estompând vederea în timpul zilei.
Ocluzia canalului lacrimal întârzie drenajul lacrimilor, astfel crescând volumul lacrimal pe suprafața oculară. Ocluzia poate fi realizată prin utilizarea dopurilor neabsorbabile.
Asocierea unui antiinflamator topic poate fi favorabilă.
Concluzii
Chirurgia oftalmologică poate cauza sau agrava simptomele întâlnite la pacienții cu sindrom de ochi uscat. Diagnosticarea și gestionarea acestora este un pas important atât preoperator, cât și postoperator pentru un rezultat optim al intervenției chirurgicale și pentru o calitate crescută a vieții pacienților.
Bibliografie
1.Tratat de oftalmologie / Myron Yanoff, Jay S. Duker MD; coord. ed. in lb romana: Călin Petru Tătaru Ed. a 5-a – București: Prior 2020; ISBN 978-973-88195-9-7.
2.Nathan R. Brott; Marco Zeppieri; Yasmyne Ronquillo. Schirmer Test. February 24, 2024. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559159/
3.Pranessh Ravi, MS, Brad H. Feldman, M.D., Vatinee Y. Bunya, MD, MSCE, Maria A. Woodward, MD, Erica Bernfeld M.D., Sezen Karakus, MD. Diagnostic Testing for Dry Eye. January 3, 2025.
4. M Vimalin Jeyalatha 1 , Yangluowa Qu 1 , Zhen Liu 1 , Shangkun Ou 1 , Xin He 1 , Jinghua Bu 1 , Sanming Li 2 , Peter Sol Reinach 3 , Zuguo Liu 4 , Wei Li 5/ Function of meibomian gland: Contribution of proteins. PMID: 28950937 DOI: 10.1016/j.exer.2017.06.009