Vederea este percepută de marea majoritate ca o normalitate, o abilitate a corpului uman ce ne ajută să descoperim lucrurile din jurul nostru, să ne orientăm în spațiu, să îi vedem pe cei dragi, să ne ferim de pericole. Deși 80% din tot ce ne înconjoară este trecut prin filtrul ochilor, mulți nu ne punem întrebarea: oare cum funcționează simțul vederii?
Considerat o prelungire a creierului, ochiul este considerat al doilea organ din corpul uman cu cea mai mare complexitate. Legătura dintre aceste două structuri se reflectă și în capacitatea noastră de a vedea, dacă o structură dintre cele două este afectată, atunci vederea noastră nu va mai funcționa în limite normale. Astfel, când sunt expuse luminii, toate obiectele reflectă o anumită cantitate de raze luminoase. Ochiul captează aceste raze și le transformă în impulsuri nervoase care vor fi transmise la creier. În acest fel putem vedea o imagine.
În drumul său, lumina ajunge, în primul rând, la nivelul corneei, acest ”geam” al ochiului. Pentru a oferi o imagine cât mai bună, corneea trebuie să fie clară și cu o suprafață cât mai netedă, fără curburi ce pot devia raza luminoasă. În continuare, lumina va trece prin pupilă, delimitată de iris, cel care dă culoare ochilor. Pupila reglează cantitatea de lumină ce ajunge la ochi. Astfel, atunci când lumina este prea puternică, pupila se strânge, iar când intensitatea este mai mică, aceasta se mărește, permițând un control al cantității de lumină ce ajunge pe retină.
Următorul element important prin care raza de lumină trece este cristalinul, lentila din interiorul ochiului, cu o formă bombată, care odata cu înaintarea în vârstă sau în cadrul altor patologii se poate opacifia și își pierde din elasticitate. Cristalinul este important pentru că, prin capacitatea lui de a deveni mai bombat sau mai plat, adună razele luminoase într-un singur loc la nivelul retinei, si anume macula.
Retina este stratul de celule din globul ocular care reușește să transforme lumina în semnale luminoase preluate mai departe de nervul optic. Celulele ce se ocupă de această transformare poartă numele de conuri și bastonașe. Conurile sunt responsabile de vederea diurnă și de perceperea culorilor și se găsesc într-o mare măsură la nivelul maculei, punctul central al retinei, unde vederea este cea mai bună. Bastonașele sunt de mare ajutor în vederea nocturnă, iar ele se găsesc mai mult spre marginea retinei.
Conurile și bastonașele adună toate informațiile primite și părăsesc ochii prin nervul optic. Apoi, călătoresc printr-un traseu special, asemănător curentului electric prin cabluri, până la nivelul unor structuri specializate din creier, care se ocupă cu interpretarea imaginilor.
Așadar, toate aceste structuri, indispensabile pentru o vedere clară, sănătoasă, sunt într-o strânsă relație pentru a ne oferi nouă, oamenilor, o imagine cât mai reală a ceea ce ne înconjoară și stau în spatele magiei formării imaginii.
Dr. Andreea-Elena Soare, medic oftalmolog